L'arche de San Michele
(Raffaele Lepore da "I timbe so' cagnate")
Nen sacce quanda vote so passàte
pe sotte a st'archecille affumecàte,
quanne, uaglione, allègre e spenzaràte,
jève e venèeve da Piazza Mercàte.
Zumbave quilli scale a trè 'a vote
'mbuccave stu passagge sènza sole
e me facève 'a croce tutt'i vote
ca jève, o ca turnàve da la scole.
'A statue 'Sammechèle ind'a na nnìcchje,
tenève annanze cinghe o sèi lambine,
duje fìure arreggestràte ind'a nu sìcchje,
e,atturne atturne, tanda fegurìne.
Chiùngue ce passave, ind'a scurìje,
guardave 'u Sande e, ck'u cappille 'mmane
rucelejàve qualche Avèmmarìje.
Tanne éreme nu poche chiù Crestijane!
E si, pecchè, dop'i bumbardaménde,
stu viche ca la guèrre ha sparagnàte,
nenn'ère cume e prime, pecchè 'a gènde
ha pèrze ogni respètte, s'è cagnàte!
Nenn'ère chiù cum'u sapèmme nuje:
nu pusteclle 'mminz' a vécchja Fogge...
si ce passave, te n'aviva fuje!
E quèste è 'a ceveltà ca stace ogge?
Mò finalmènde hanne refatte 'i scale,
hanne remìse a nuve, hanne pettàte,
'a stàtue è sèmbe quèlle, tale e quale,
ma tutt'u riste, no. Cum'è cagnàte!
Vide quist'arche ck'u cangille annanze,
chiuse pe sémbe. E' pròprije nu péccate!
Giacché nisciune tène chiù crijanze,
... mègghje accussì,... almène s'è salvate!
Questa poesia fu scritta dal poeta foggiano nel 1980 quando non si immaginava che l'arco di lì a vent'anni sarebbe stato abbattuto